Tags

, , , , , , ,

Despre autor: 

Norbert WienerNorbert Wiener s-a născut la data de 26 noiembrie 1894 în Columbia, Missouri şi a fost un matematician american, recunoscut în primul rând ca întemeietorul ciberneticii moderne.

În anul 1903 începe şcoala superioară Ayer High School pe care o va absolvi în anul 1906. În luna septembrie a aceluiaşi an, la vârsta de 11 ani începe să studieze matematica la Colegiul Tufts, pe care îl va termina în anul 1909. În acelaşi an începe să studieze la Havard domeniul zoologiei, dar apoi schimbă obiectul si locul de studiu pentru ca în 1910 să studieze filozofia la Cornell University. Se va reîntoarce la Havard unde îşi finalizează studiile cu o disertaţie despre logica matematică.

În anul 1926 se căsătoreşte cu Margaret Engemann, şi obţine stipendiul „Guggenheim” în Europa. Wiener s-a ocupat printre altele cu „mişcarea moleculară browniană”, integrala Fourier, analiza armonică, problema de calcul diferenţial a lui Dirichlet şi teoremele Tauber. Activitatea sa profesională depăşeşte considerabil cadrul matematicii aplicative. Astfel, el caută să rezolve probleme nou apărute din cadrul fiziologiei, neurofiziologiei şi geneticii, iar în 1933 primeşte premiul Bocher. În 1940 găseşte o soluţie pentru rezolvarea parţială a ecuaţiilor diferenţiale. Wiener s-a străduit să lege cibernetica de disciplinele ştiinţifice şi mai ales de filozofie, fiind influenţat în principal de filozofi ca Baruch Spinoza şi Gottfried Wilhelm von Leibniz. În opera sa „The Human Use of Human Beings Cybernetics and Society” (1954) critică starea societăţii americane şi poziţia cercurilor de influenţă.

Printre alte scrieri importante ale sale, remarcăm: „Sunt un matematician” (1953), „Ex-Prodigy” (1956), Nonlinear Problems in Random Theory” (1958), Dumnezeu şi Golem – Comentariu asupra câtorva puncte de contact între cibernetică şi religie” (1964), etc.

Va muri la data de 18 martie 1964, la vârsta de 70 de ani la Stockholm.

Despre carte:

Norbert Wiener – Dumnezeu şi Golem (Comentariu asupra câtorva puncte de contact între cibernetică şi religie) (86 p) – Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1969

Norbert Wiener - Dumnezeu si GolemNoua şi rapida dezvoltare a ştiinţelor comunicaţiei datorează lui Norbert Wiener mai mult ca oricui. El a creat lumea acestora – cibernetica – şi a fost el însuşi un pionier al teoriei informaţiei. Mult mai recent, el s-a îndreptat spre studiul problemelor biologice şi neurologice şi a fost special interesat de undele creierului şi de genetică.

În lucrarea „Dumnezeu şi Golem, S.A.” autorul abordează unele probleme importante ale ciberneticii, care sunt relevante pentru unele interpretări religioase tradiţionale. O problemă importantă este, de exemplu, aceea a maşinii care învaţă. În timp ce învăţarea este o problemă atribuită, în general, exclusiv sistemelor vii autoconştiente, un calculator poate nu numai să fie programat spre a juca de pildă şah, dar poate şi să „înveţe” din experienţa sa trecută şi să-şi perfecţioneze jocul. La un moment dat, în jocul de şah, maşina este în stare să-l învingă pe inventatorul ei. „Maşina a câştigat” scrie autorul, „şi a învăţat să câştige; iar metoda sa de învăţare nu diferă, în principiu, de aceea a fiinţei umane care învaţă să joace şah”.

Propria părere despre carte:

Nu pot să nu recunosc aportul ştiinţific adus de Norbert Wiener asupra ciberneticii, căreia îi pune bazele în anul 1943, iar patru ani mai târziu, în 1947 printr-o convenţie cu alţi oameni de ştiinţă, optează definitiv pentru acest termen. O definiţie simplificată a acestui concept nou introdus în cadrul tehnologiei, ar susţine că: „Cibernetica este ştiinţa care studiază adaptarea sistemelor complexe la medii complexe”. Într-o altă ordine de idei, cibernetica pune accentul pe studierea raporturilor de tip „om-maşină”, mergând chiar până la efectele şi implicaţiile pe care aceste raporturi biomecanice le stabilesc atât în plan tehnologic cât şi social.

Cartea „Dumnezeu şi Golem” a lui Wiener, scrisă chiar în anul morţii sale (1964) este o încercare aparent reuşită de a trata din punct de vedere ştiinţific un subiect mult mai vechi al literaturii clasice, şi anume bine-cunoscutul concept latinesc „deus ex machina”, care printr-o traducere forţată ne-ar spune: „Dumnezeu anunţă (prevesteşte) Maşina”; chiar dacă sensul iniţial al expresiei era cu totul altul. Nu ţin să intru prea mult în detaliile literare ori filozofice ale acestei expresii, ci doar să susţin că „Dumnezeu şi Golem” este o perfectă transpunere a lui „Deus ex Machina”. După cum ne avertizează şi autorul în paginile cărţii sale: „[…] maşina este corespondentul modern al Golemului creat de Rabinul de la Praga”.

Acestea fiind spuse, putem trage inevitabila concluzie că Dumnezeu este Creatorul (sau prevestitorul – după cum susţineam în traducerea de mai sus!) a Maşinii sau a Golemului antic. Povestea spune că Golemul, o făptură uriaşă neînsufleţită, creată din lut sau argilă, ajunge să prindă viaţă (asemenea statuii lui Pygmalion) printr-o ceremonie alchimică de magie. Activarea sa, conform textelor antice, se realizează în momentul în care Creatorul său îi scrie pe frunte cuvântul „Emet”, care în limba ebraică înseamnă „Adevăr”, iar dezactivarea presupunea înlăturarea primei litere a cuvântului ebraic, adică a lui „E”, ceea ce ar duce la apariţia cuvântului „Met”, care în aceeaşi limbă înseamnă „Moarte”.

Vechiul testament şi scrierile cabalistice, ni-l înfăţişează însuşi pe Adam în postura Golemului, însufleţit prin suflarea divină din lutul misterios al creaţiei. În textul lui Wiener el dobândeşte valenţe mecanice, profund tehnologice, ce prevestesc şi cristalizează totodată bine-cunoscutul domeniu al ciberneticii. În felul acesta Golemul devine un automat, un Frankenstein al eforturilor şi ambiţiilor mecanice ale societăţii noastre, profund industrializate, de a „însufleţi” materia mecanică.

  Din punct de vedere ştiinţific, cartea lui Wiener rămâne una destul de bună şi concludentă, însă atunci când vine vorba despre abordarea filozofico-religioasă, anunţată cu atâta tărie încă din titlu, ea lasă de dorit. Ca să fiu sincer mă aşteptam la o cu totul altă abordare; la un atac mai energic asupra subiectului care să accentueze şi, totodată, să scoată şi mai mult în evidenţă, relaţia dintre Dumnezeu şi Golem, atât din punct de vedere tehnologic cât şi filozofic sau religios. Trebuie să luăm totuşi în considerare că Wiener nu este o persoană mistică, cât mai degrabă una raţională, care pune materia înaintea minţii şi nu invers, precum ar face-o misticii lumii antice. De altfel, ştiinţa modernă se sprijină pe pilonii convingerilor materiale-identificabile, deci cercetabile; ce pot cu uşurinţă trece în parametrii ajustabili ai unei teorii.

Consider cartea „Dumnezeu şi Golem” a lui Norbert Wiener, o carte bună dar incompletă, de altfel cuvântul „golem” nu apare în cadrul textului decât de două ori, şi atunci în mod cât se poate de fugitiv şi fără a oferi prea multe explicaţii cu privire la structura sa, ori a relaţiilor de conexiune intertextuale. Dacă vei începe să citeşti această carte şi nu cunoşti povestea Golemului, vei rămâne cu extrem de multe lacune informatice, pe care textul lui Wiener nu le rezolvă. Din această perspectivă, tind să cred că autorul şi-a scris cartea de faţă cam la repezeală, fără a contura cu claritate unele dintre conceptele şi ideile filozofice sau religioase pe care le foloseşte.

În acest context, titlul rămâne în suspensie, autorul nu se concentrează şi nici nu se apleacă prea mult asupra lui, vorbind mai mult despre sistemele mecanice ale vremii sale şi despre o posibilă îmbinare sau mai bine zis inserţie a tehnologicului în planul uman. Probabil că dacă ar mai fi avut timp şi-ar fi continuat studiile şi cercetările şi ar fi completat eseul din faţă cu noi capitole care să evidenţieze mai pregnant rolul lui Dumnezeu în crearea Golemului

(ALDYN)

Advertisements